marți, 23 martie 2010

Iubirea nu e ce imi vindeti voi


``Ce spun fetele``Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa o suni de 10 ori pe zi sa o intrebi ce face, nu e iubire. Daca ii trimiti un buchet de trandafiri urias, tot nu e iubire. Daca ii faci cadou un cristal Swarowski fara motiv nu e iubire. Daca o vezi intrand la duş si te innebuneste cu silueta ei si sanii ei perfecti, nu e iubire. Daca abia astepti sa o vezi din nou ca sa faceti sex, nu e iubire. Daca faci sex cu ea intre 20 si 80 de minute o partida, nu e iubire. Daca o scoti in oras la teatru nu e iubire. Daca pleci de nebun la mare dupa ea, doar sa va vedeti acolo, nu e iubire. Daca o ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata ei, nu e iubire.
Si atunci?
Atunci cand inchid ochii si ea ma inconjoara cu fiinta si aura ei, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de ea, atunci stiu ca o iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau s-o strang in brate, atunci o iubesc. Daca vreau sa fiu langa ea pur si simplu, dar nu sunt si o las sa respire, o iubesc. Daca ma scol dimineata cu gandul la ea, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolic pt ca nu e langa mine, inseamna ca o iubesc. Daca eu nu sunt poet, dar ii scriu o poezie, s-ar putea sa o iubesc. Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea ei, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur o iubesc, dar asta va trece. Daca ii spun ca o iubesc si ea ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru ea, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca ea sa nu trebuiasca sa le care, o iubesc. Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, o voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

luni, 22 martie 2010

Asteapta

Mă doare ca nu`mi vorbeşte!
Îmi zice sa aştept,
Dar el nu stie ca aştept,
De o eternitate care,
Parcă n-are sfîrşit,
Cate odată parcă timpul,
Sa opreşte si îmi face si mie loc,
Pe lumea asta,
Dar ştiu,
Mintea îmi joacă feste,
Ştiu ca acesta este normalul,
Dar ,dacă visul,
Mii s-ar îndeplini,
Ar fii anormal,
Îl vad lîngă mine,
Si nu pot face nimic...
Sa sparg zidul,
Kre mă desparte de el,
Insa dupa asta ar trebui,
Sa trec de prăpastie,
Nici o problema,
M-am obişnuit sa fiu,
Prizonier în propia-mi închisoare,
Un pas înainte si evadez,
Un pas înapoi si mă afund,

duminică, 21 martie 2010

Vreau

Vreau sa zbor,
Sa plîng de dor,
Sa ne iubim,
Sa nu ne răni,
Sa fim fericiţi,
Sa nu fim amagiti,
Sa stăm în ploaie,rîzînd,
Sa intru la tine în gînd,
Acolo unde mereu,
Pe veci sa fiu doare eu,
Vreau sa fim
împreuna,
Sa ne ţinem d mană,
Sa avem o stea,
Sa privim spre ea,
Sa îmi vorbeşti,
Sa îmi zambesti,
Sa aveam aman2,
O seara în 2,
Sa saruti,
Sa nu uiti,
Te vreau pe tine,
Sa fii aproape de mine,
Lîngă sufletul meu,
Sa fi ... tu mereu,

sâmbătă, 20 martie 2010

Minte-ma frumos


Citesc zilele astea o carte mai altfel, mai dura, mai sincera. Am primit-o cu recomandarea ca ori la inceput, ori la sfarsit o voi arunca si nu voi mai vrea sa o iau in mana. Pana acum ma tin tare. Insa ma pune pe ganduri... Cat de sincera sunt cu mine insami? Inca de mici suntem invatati ca uneori "e ok" sa mai spunem si cate o mica minciuna. Bine, fie, uneori trebuie si asta in numele unor "scopuri nobile". Dar "e ok" sa ne mintim pe noi insine?

Fetita de trei ani cere pelerina mamei si cheama pisicul sa mearga sa se priveasca in oglinda baltilor proaspete dupa ploaie. Ea stie sa traiasca bucuria si nu si-o neaga. In apa isi vede chipul si si-l reconoaste; este ea insasi. Fara masti si fara paravane. Miroase floarea de cais si simte cum polenul ii mangaie nasucul micut si roz si ea rade. E tot ea insasi chiar si sub praful auriu al pomilor infloriti. Fetita de trei ani se cunoaste si se recunoaste. Apoi anii incep sa astearna praf gri peste esenta pura si incepem sa negam, sa nu ne mai recunoastem. Si asta "NU E OK"!

Cand am scris "Flori" mi-am spus: "Noile generatii se vor regasi in fetita aceasta timida"... Stiti ce am primit ca raspuns? "Crezi ca noile generatii vor fi sincere cu tine?"... Nu, nu asta vreau... Vreau doar sa fie sinceri cu ei insisi... restul va veni de la sine...

P.S.: Cartea se cheama "Cuvinte care elibereaza" de Marie Cardinal

Teoria iubirii



Motto: Atunci cand cauti ceva dar nu sti ce, vei ajunge vreodata la capatul cautarilor tale?
Care e diferenta dintre "a fi indragostit" si "a iubi"? M-am intrebat de multe ori asta de cand cu moda Hollywood-iana de a despartii cuplurile pe motiv ca "te iubesc dar nu mai sunt indragostit/a de tine". Hamsterii mei au fugit mult in capusoru-mi (am vrut sa zic gol, dar nu e gol pentru ca imi tin hamsterii companie) si au macinat mult porumb pana au venit cu concluzia maiastra ca de fapt iubirea e o forma mai evoluata a lui "a fi indragostit".

Sa o luam sistematic: la inceput esti indragostit. Bun... ai tot felul de simptome, fluturasi in stomac, vrei sa fi tot timpul cu persoana iubita, etc. Dar asta nu e sanatos din punct de vedere adaptativ: prea multe goange in burta unui om strica si sincer, societatea oricum te trezeste dimineata, te scoate din pat si te taraste la scoala/lucru vrei nu vrei. Timpul mai contribuie si el la poveste cu "obisnuinta", draga de ea... Si gata, ne trezim intr-o buna zi ca nu mai suntem indragostiti ci doar iubim persoana de langa noi si asta doar cand ne amintim sa o facem! Iubirea e mai greoaie de felul ei, nu mai are sprinteneala lui "a fi indragostit" si trebuie intretinuta precum focul din vatra (nu degeaba i se spune "vapaia iubirii") pentru a nu se stinge pe nepusa masa in vreme ce dormim linistiti cu iubitul/ta de mana.

Am invatat doua lucruri, zic eu esentiale in ceeea ce priveste iubirea:
1. trecutul unei persoana (cu bune si cu rele, cu puzderia de relatii incheiate (sau nu)) nu face altceva decat sa defineasca persoana actuala. Nimeni nu poate fi ceea ce este in prezent fara a fi trait in trecut. Deci geloziile in retro sau alte sentimente de genul nu isi au locul, pentru ca in momentul in care iubesti o persoana, ii accepti implicit si trecutul fara de care nu ar mai fi ea insasi. Nu de alta, dar omul se formeaza prin propriile experiente (sau cel putin asa ar trebui sa fie)
2. daca cauti prea mult defectele cuiva, le vei gasi cu siguranta. Toti avem defecte.

Penelope Cruz spunea in filmul "Vicky.Christina.Barcelona" [1] ca iubirea romantica este iubirea neimplinita. Ortega y Gasset spunea prin ceva carte ca iubirea romantica e iubirea cavalerului medieval, a lui Don Quijote care era indragostit de Dulcinea numai din auzite, chiar inainte de a o fi vazut. Cum iubim noi, oamenii secolului XXI? Mai stim sa iubim cu disperare, sa suferim pentru iubire, sa idealizam persoana iubita sau iubirea a devenit mai pragmatica odata cu trecerea secolelor? A suferit sentimentul iubirii o transformare prin istorie?

Neputinta...


Uneori ceea ce simt,
Se transforma-n teamă,
Iar alteori teamă,
Se transforma-n speranta,
Uneori simt ca rămîn,
Fără viaţa,
Iar alteori,
Aud doar un simplu freamat...
Deseori ...
Doresc sa înving amarul,
Dar cateodată,
Amarul prinde grai,
Deseori tot răul piere din rai,
Dar, cîteodată,
Destinul mai arunca zarul,
Rareori,
Citesc nesiguranta,
În a ta privire,
Dar niciodată,
Nesiguranta nu te doboara,
Rareori,
Spaimă urca si coboară,
Dar niciodată,
Nimănui nu`i piere teama,

Departe

As vrea sa te aud cum spui ,
Ca timpul a trecut,
As vrea sa îţi vad chipul,

Acum cînd totul e pierdut,
Dar inima mea e de gheaţă,
Atîtea cuvinte fără speranta,
Dar totul pentru tine a fost un joc
N-ai ştiut ce e cu mine,
N-ai ştiut ce e bine,
Dar nu regret nimic,
O viata am,
Si n-o sa o pierd plangand,
Dar ştiu ca în sufletul tău,
Imaginea mea,
O vei purta mereu,
Si gîndul tău cel zburator,
Spre sufletul meu ,
Va fi călător,
Si cînd vei trece ,
Pe acele cai pustii,
Pe care odată,
Le strabate`am aman2,
Vei plînge si-ti vei aminti,
Ca pentru mine atunci,
Tu erai,
Adevăratul ÎNGER
Adevăratul RAI

vineri, 19 martie 2010

Singura


Tristă în frig si în întuneric,
Îţi strig numele frenetic,
Te caut în beznă neîncetat,
Dulce`ti zambet îl vad desenat,
În oglindă te vad,
Si vreau sa te ating,
Dar nalucirile toate,
Cînd apropi se sting,
Las sa`mi cadă oglindă din mană,
Dar ochii tai,
privesc din fiecare fărîmă,
Sunt singura în beznă,
Si îmi e dor,
M`am saturat d fantomele,
Din jurul meu,
Ia`mi inima ,
Dacă vrei, ia`mi suflarea
După mn va plînge,
Doar lumînare,
Doar ea stie
Cat sa te întorci ,eu m`am rugat
În întuneric pierd
De tn înger îmi e dor.
Nu vreau sa trăiesc singura,
Vreau sa mor.

My sad love.

A fost odată ca niciodată,asa începe orice poveste, tot asa începe si povestea noastră
Pardon a mea...
Dc sp a mea?pt ca mă îndoiesc k am fost vro data noi,
Am fost noi dar separat.Tu intr`un capăt iar eu în celălalt,
Dar niciodată nu am fost noi,nici atunci cînd eram împreuna,
Tu erai focul,iar eu eram gheaţă,tu erai lumina,iar eu întunericul...intr`un fel ne complet`am unul pe celălalt
Dar sunt prea multe lucruri care ne despart...minciuni trădări,secrete,lumea întreaga dar mai presus d toate Timpul si Locul
Poate în alta viata ,în alta era am fi avut vre o şansa,sa străbatem labirintul întunecat în care ne găsim.
Ai venit la mn în întuneric k o raza d lumina ,mi`ai desghetat sufletul,si inima a început sa bată...m`ai făcut sa sp tot.
M`ai invitat sa iubesc neconitionat si mai invatat sa trăiesc ,Cand credeam ca am ajuns si eu la lumina,cînd credeam ca am ajuns sa trăiesc,si sa simt dragostea.Ce părea tot timpul mult prea departe,tu mi`ai întors spatele...
Si ai plecat nepasator ,aruncandu`ma din nou în întuneric,ink simt durerea
Sufletul te vrea ik înapoi,dar e mult prea tîrziu pt Noi
Am fost odată pt tn ....dar pt mn ink mai ejti :((