Motto: Atunci cand cauti ceva dar nu sti ce, vei ajunge vreodata la capatul cautarilor tale?
Care e diferenta dintre "a fi indragostit" si "a iubi"? M-am intrebat de multe ori asta de cand cu moda Hollywood-iana de a despartii cuplurile pe motiv ca "te iubesc dar nu mai sunt indragostit/a de tine". Hamsterii mei au fugit mult in capusoru-mi (am vrut sa zic gol, dar nu e gol pentru ca imi tin hamsterii companie) si au macinat mult porumb pana au venit cu concluzia maiastra ca de fapt iubirea e o forma mai evoluata a lui "a fi indragostit".
Sa o luam sistematic: la inceput esti indragostit. Bun... ai tot felul de simptome, fluturasi in stomac, vrei sa fi tot timpul cu persoana iubita, etc. Dar asta nu e sanatos din punct de vedere adaptativ: prea multe goange in burta unui om strica si sincer, societatea oricum te trezeste dimineata, te scoate din pat si te taraste la scoala/lucru vrei nu vrei. Timpul mai contribuie si el la poveste cu "obisnuinta", draga de ea... Si gata, ne trezim intr-o buna zi ca nu mai suntem indragostiti ci doar iubim persoana de langa noi si asta doar cand ne amintim sa o facem! Iubirea e mai greoaie de felul ei, nu mai are sprinteneala lui "a fi indragostit" si trebuie intretinuta precum focul din vatra (nu degeaba i se spune "vapaia iubirii") pentru a nu se stinge pe nepusa masa in vreme ce dormim linistiti cu iubitul/ta de mana.
Am invatat doua lucruri, zic eu esentiale in ceeea ce priveste iubirea:
1. trecutul unei persoana (cu bune si cu rele, cu puzderia de relatii incheiate (sau nu)) nu face altceva decat sa defineasca persoana actuala. Nimeni nu poate fi ceea ce este in prezent fara a fi trait in trecut. Deci geloziile in retro sau alte sentimente de genul nu isi au locul, pentru ca in momentul in care iubesti o persoana, ii accepti implicit si trecutul fara de care nu ar mai fi ea insasi. Nu de alta, dar omul se formeaza prin propriile experiente (sau cel putin asa ar trebui sa fie)
2. daca cauti prea mult defectele cuiva, le vei gasi cu siguranta. Toti avem defecte.
Penelope Cruz spunea in filmul "Vicky.Christina.Barcelona" [1] ca iubirea romantica este iubirea neimplinita. Ortega y Gasset spunea prin ceva carte ca iubirea romantica e iubirea cavalerului medieval, a lui Don Quijote care era indragostit de Dulcinea numai din auzite, chiar inainte de a o fi vazut. Cum iubim noi, oamenii secolului XXI? Mai stim sa iubim cu disperare, sa suferim pentru iubire, sa idealizam persoana iubita sau iubirea a devenit mai pragmatica odata cu trecerea secolelor? A suferit sentimentul iubirii o transformare prin istorie?
