Mă doare ca nu`mi vorbeşte!Îmi zice sa aştept,
Dar el nu stie ca aştept,
De o eternitate care,
Parcă n-are sfîrşit,
Cate odată parcă timpul,
Sa opreşte si îmi face si mie loc,
Pe lumea asta,
Dar ştiu,
Mintea îmi joacă feste,
Ştiu ca acesta este normalul,
Dar ,dacă visul,
Mii s-ar îndeplini,
Ar fii anormal,
Îl vad lîngă mine,
Si nu pot face nimic...
Sa sparg zidul,
Kre mă desparte de el,
Insa dupa asta ar trebui,
Sa trec de prăpastie,
Nici o problema,
M-am obişnuit sa fiu,
Prizonier în propia-mi închisoare,
Un pas înainte si evadez,
Un pas înapoi si mă afund,
